Informații
Aspecte de ordin general privind serviciile oferite de SC Urban SA
Dupa generalizarea contorizarii la nivel de apartament, ocazional se ivesc diferenţe intre suma contoarelor individuale si inregistrarile contorului de bransament. Diferenta de consum dintre cantitatile inregistrate pe contorul general si suma cantitatilor indicate de contoarele individuale se datoreaza, de cele mai multe ori, unor pierderi de apa pe reteaua interioara (conducte, armaturi, robinete, vase WC). Situatia se constata si in cazul blocurilor doar partial contorizate la nivel de apartament. Pentru a informa Asociatiile de proprietarii (AP) cu privire la cuantumul acestor pierderi care pot avea loc pe reţelele interioare, in vederea remedierii lor, vom da in continuare cateva date despre consumul de apa si despre cauzele care, de regula, genereaza pierderi de apa.
Trebuie sa reamintim ca URBAN furnizeaza aceste informatii doar pentru a veni in sprijinul AP. De vreme ce, legal, abonatul URBAN este in continuare AP, facturarea consumului asociatiei se face pe baza inregistrarii contorului de bransament si nu prin insumarea contoarelor de apartament.
Daca, din diverse cauze care nu tin de contorul de bransament, rezulta o diferenta intre acesta si consumul AP, diferenţa respectiva este pierdere interioara si se repartizeaza de către administratia blocului conform actelor normative in vigoare si hotararilor Adunarii Generale a Asociatiei.
Daca apa nu este risipita si toate instalatiile sunt etanse, consumul mediu, teoretic, al unei persoane este de 6,3 mc/luna. Dupa generalizarea contorizarii la nivel de apartament aceasta valoare poate fi mai mica.
Diferente intre contorul general si cel din apartamente
- Modul de montare al contoarelor care poate influenta clasa de precizie;
- Tipuri si clase diferite de contoare pe aceeasi linie de instalatie;
- Decalaj de citire intre contoare;
- Pierderi de apa intre contorul general si cele de apartament;
- Declararea de date eronate privind index-ul contorului;
- Neverificarea metrologica la termen a apometrelor de interior;
- Consumuri frauduloase;
- Debitul minim de pornire al contorului (depinde de clasa de precizie);
- Numarul mare de contoare pasante (debitul minim de pornire al acestor contoare neinregistrat).
Potabilizarea Apei
O apa de calitate este incolora, inodora si fara gust. Daca apa are miros se datoreaza prezentei hidrogenului sulfurat in 99 % din cazuri. Daca lichidul atat de necesar vietii are gust ,acesta este un prim indiciu ce arata o concentratie ridicata de saruri dizolvate iar daca apa pentru consum este tulbure inseamna ca trebuie verificat gradul de turbiditate a apei. Lipsa de transparenta a apei este provocata de particule foarte fine aflate in suspensie ce nu pot fi individualizate cu ochiul liber.
Potabilizarea apei este un proces complex ce implică mai multe faze de lucru ai incepe inca din spatele barajului deversor ,unde , prin micşorarea vitezei de curgere a apei incepe deja procesul de depunere a suspensiilor grosiere.
La Statia de Tratare a Apei primele date parametrice ale apei brute sunt masurate chiar la priza de captare, unde, cu un analizor, sunt monitorizate permanent turbiditatea apei,temperatura, PH-ul, continutul de oxigen al apei si conductivitatea. Procesul de potabilizare a apei continua. Din priza de captare, prin intermediul unui stavilar, apa bruta este preluata de canalul de aductiune, care, pe langa rolul de transport indeplineste in schema de tratare si rolul de predecantor .
Prin actiunea unor conducte de aspiratie apa ajunge in decantoarele suspensionale unde incepe procesul de coagulare. Eliminarea din apa a suspensiilor coloidale se realizeaza cu ajutorul agentilor de coagulare, solutie de permanganat de potasiu pentru oxidarea manganalui si policlorura de aluminiu fiind folosite in acest scop. Pentru corectia PH-ului se foloseste laptele de var.
Prin decantare nu se poate obtine o limpezire a apei pana la gradul necesar unei ape potabile. Filtrarea este urmatoarea faza de lucru a procesului de potabilizare, apa ajunsa in filtre trece printr-un proces complex in care este preponderent fenomenul de adsorbtie, particulele in suspensie fixandu-se pe suprafata granulelor de nisip.
Ultima faza a potabilizarii apei este dezinfectarea. Pentru asigurarea calitatii bacteriologice apa trebuie supusa procesului de dezinfectare, acest lucru realizandu-se cu ajutorul clorului gazos ce dezinfecteaza apa prin oxidarea substantelor organice. Doza de clor se stabileste in functie de parametri calitativi ai apei filtrate, cantitatea administrata fiind capabila si asigure o dezinfectare corespunzatoare si sa mentina in retea o cantitate de clor remanent. Aceasta este ultima etapa din procesul de potabilizare a apei. Atat parametri apei brute cat si apa din celelalte faze sunt monitorizate chimic si bacteriologic.